Importanța Spovedaniei 

Spovedania sau mărturisirea cu pocăință a păcatelor reprezintă una dintre cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, prin care se dăruiește iertarea păcatelor (în mod văzut de către episcop sau preot, în mod nevăzut de către Hristos) celor ce se căiesc de păcate și le mărturisesc duhovnicului. Întrucât păcatul înseamnă boala neascultării de Dumnezeu, adică moarte (ascultarea de Dumnezeu înseamnă viață), înțelegem că starea de păcat este o stare de moarte, de înstrăinare și de despărțire a omului de Dumnezeu – Izvorul vieții; însă, prin mărturisire, omul iese din această stare. Spovedania trezește conștiința, o curăță, o luminează și-l renaște pe om spre o nouă viață; este șansa omului de a redeveni fiu al Împărăției lui Dumnezeu, prin har.

Instituirea Sfintei Taine 

Spovedania a fost instituita de Mântuitorul Hristos prin faptul că El Însuși a săvârșit-o, acordând, Cel Dintâi, iertarea păcatelor și dăruind aceeași putere Apostolilor Săi și urmașilor acestora. După Înviere, înainte de Înălțarea la cer, Mântuitorul le spune ucenicilor: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute”. (Ioan 20,23)

Pașii sau etapele Spovedaniei 

  • conștientizarea păcatului și hotărârea de a-l părăsi;
  • alegerea duhovnicului;
  • mărturisirea păcatelor în duh de smerenie;
  • lupta de a nu repeta păcatele, de a lucra virtutea, sub ocrotirea Bisericii, prin călăuzirea duhovnicului.

Unde ne spovedim?

În biserică, în fața icoanei lui Hristos, prezent în chip nevăzut, având martor un duhovnic (arhiereu sau preot), care, prin harul duhovniciei, poate mijloci iertarea păcatelor.

Când ne spovedim?

A patra poruncă bisericească ne îndeamnă să ne spovedim și să ne împărtășim cel puțin în cele 4 posturi de peste an; iar Sfântul Simeon al Tesalonicului ne sfătuiește să nu întârziem mai mult de 40 de zile, pentru că nimic altceva ca lipsa de mărturisire nu dă atâta putere demonilor și gândurilor potrivnice nouă de a hrăni în inima noastră greșelile nemărturisite.

Cum ne spovedim?

Mărturisește-te ca și cum acest ceas ar fi cel din urmă, ca și cum ar fi ultima oară aici, pe pământ, când poți aduce pocăință pentru toată viața ta, înainte de a păși în veșnicie și a sta în fața judecății lui Dumnezeu.

Roadele Spovdaniei

Iertarea sau dezlegarea păcatelor: 

  • „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia se vor face drepți cei mulți” (Romani 5,19)
  • Sfinții Părinți consideră că prin această Taină se iartă toate păcatele pe care omul le mărturisește în stare de pocăință.

Împăcarea cu Dumnezeu, cu Biserica și cu sine: 

  • se dobândește prin pocăință sinceră și prin iertarea păcatelor.

Bucuria pocăinței: 

  • Spovedania este, în primul rând, o întoarcere (convertire) și o împăcare; este întoarcerea noastră la Hristos, a Cărui iubire pentru noi nu are limite; este o convertire care ne aduce bucurie curată, când putem spune: „Dă-mi, Doamne, să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință și să dobândesc întru această viață darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci.” (Rugăciunea a doua după Taina Sfintei Spovedanii, Carte de rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, EIBMO, București, 2010).

Spovedania și Împărtășania

Nu ne putem împărtăși cu Sfânta Euharistie de fiecare dată când de spovedim; trebuie să primim binecuvântarea duhovnicului; de asemenea, nimeni nu se poate împărtăși fără Sfânta Spovedanie; însă este bine să nu uităm că scopul Sfintei Euharistii este împărtășirea credincioșilor și desăvârșirea sau sfințirea lor.

Canonul primit la Spovedanie

Duhovnicul ne va rândui un canon spre îndreptare, care poate consta în:

  • eventuala oprire, pentru o vreme, de la Sfânta Împărtășanie, în funcție de gravitatea păcatului, pentru căință;
  • anumite rugăciuni, însoțite de post și acte de milostenie;
  • un program de întărire duhovnicească în lupta cu ispitele.

Canonul este un mod de viețuire care duce la însănătoșirea sufletească a creștinului.

Nu trebuie să ne mâhnească asprimea sau, dimpotrivă, blândețea canonului și nici să ne lăsăm influențați de canoanele primite de semenii noștri. Duhovnicul caută la dispoziția sau starea sufletească a celui care se spovedește, apoi la păcatul spovedit.

Sfaturi practice 

Căutarea și alegerea duhovnicului 

Duhovnic este cel ce a dobândit (primit) și dăruiește altora Duhul Sfânt. Misiunea duhovnicului este să ajute la creșterea fiului duhovnicesc și să-l facă, din rob al păcatului, un om sfânt; să-i dăruiască libertarea pe care ne-o dăruit-o Hristos, aceea de a iubi pe Dumnezeu prin rugăciune și pe semeni prin fapte bune. Duhovnicul trebuie căutat cu smerenie, rugăciune și speranță, dintre preoți; el trebuie să fie om duhovnicesc, milostiv și înțelept în cele dumnezeiești.

Pregătirea pentru Spovedanie 

Fiecare mărturisire a noastră este o lucrare sfântă; de aceea, trebuie făcută cu sinceritate, cu părere de rău pentru greșeli, dar și cu nădejde în iubirea milostivă a lui Dumnezeu, după pregătire prin rugăciune și cercetarea conștiinței.

„Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” (Iacov 5,16)