Taina Sfântului Maslului este lucrarea sfântă săvârșită în numele Sfintei Treimi, de către preoții Bisericii, prin care se împărtășește credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau ușurării suferințelor trupești, întărirea sufletească, iertarea păcatelor. Partea văzută constă din ungerea cu untdelemn sfințit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav.
Taina Sfântului Maslu nu se poate confunda cu Taina Sfântului Mir (mirungerea) și nici cu miruirea. Taina Sfântului Mir împărtășește credinciosului harul pentru creșterea duhovnicească. Taina Sfântului Maslu se savârșește la cererea bolnavului sau apropiaților săi – rude, prieteni – în vederea însănătoșirii sau în perspectiva eshatologică: iertarea păcatelor care au dus la suferință, la tulburarea sufletului, sau pentru răspuns bun la dreapta judecată (judecata particulară și apoi cea obștească).
În Sfintele Evanghelii și în toate rugăciunile (șapte la număr) din rânduiala Tainei Sfântului Maslu, Dumnezeu este invocat ca „doctorul sufletelor și trupurilor noastre, a Cărui milă este nemăsurataă..”, iar după fiecare rugăciune și invocare, credincioșii cântă: „Stăpâne, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tău”. Însăși cântarea îl arată pe Mântuitorul Hristos ca „Vindecătorul și ajutătorul celor ce sunt în dureri”.
Însănătoșirea bolnavului se cere prin rugăciune de la Dumnezeu, fiindcă însuși Fiul Său a luat trupul nostru. În calitatea sa de „templu al Sfântului Duh” (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al păcatelor personale nemărturisite, ci și o urmare fireasca a eredității. Se știe că din părinți vicioși se pot naște copii cu malformații. „Până la al șaptelea neam voi pedepsi fărădelegea” (Lev., 26, 31); „părinții mănâncă aguridă și se strepezesc dinții copiilor” (Ier., 31, 29). Înainte de Taina Sfântului Maslu se cere bolnavului să-și mărturisească păcatele pentru iertare în Taina Spovedaniei ca să Se poată învrednici apoi și de Sfânta Împărtășanie. Sunt și cazuri când și cei din jurul bolnavului trebuie să-și măturisească păcatele în Taina Spovedaniei ca să fie împreună rugători cu cel în suferință, pentru însănătoșire. Sfântul Maslu este o taina a participării comune la ridicarea din patul suferinței, o comuniune de rugăciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfinților și îngerilor, al tuturor slujitorilor trăitori în Hristos și în comuniune cu sfinții.
Taina Maslului nu este izolată, ci precedată de slujbe speciale: la Sfânta Liturghie se scot părticele pentru cei bolnavi, se săvârșesc acatiste și paraclise pentru iertarea păcatelor și însănătoșirea celor aflați pe patul suferinței.
Elementele constitutive și concrete ale acestei Taine:
– preoții săvârșitori – ca cei ce poartă harul tămăduirii din preoția și slujirea Mântuitorului Hristos,
– primitorii ei, care sunt îndeosebi cei bolnavi trupește, dar și cei bolnavi sufletește, sunt primiți cu bunăvoință și tratați ca niște frați, fiindcă poartă chipul lui Dumnezeu și rănile suferinței Mântuitorului.
Materia sfințită este untdelemnul și făina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este întărirea credinței celui deznădăjduit, prin căință sinceră și pocăință totală; primirea harului întăritor și al iertării, certitudinea îndurării Mântuitorului la Judecata particulară și obștească.
Această Taină Sfintii Apostoli o savârșesc după Învierea Domnului, îndată după Cincizecime, ca Taină a Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „… în numele Meu veți scoate demonii… pe bolnavi mâinile veți pune și se vor însănătoși…” (Marcu, 16, 17-18).
Despre practicarea acestei Sfinte Taine ne vorbește Sfântul Iacov: „Dacă este cineva bolnav, să cheme pe preoții Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va izbăvi pe cel bolnav și Domnul îl va vindeca, iar dacă a făcut păcate îi vor fi iertate… Mare putere are rugăciunea celui fără de prihană…” (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele Apostolului Iacov reiese că această Sfântă Taină este o lucrare văzută, care era cunoscută și practicată de Biserică înainte de a scrie el epistola. Această lucrare se săvârșea „în numele Domnului”. Sfântul Iacov ne încredințează că prin Taina Sfântului Maslu se împărtășește creștinului harul vindecător pentru bolile trupești și sufletești.
Maslul este deci o lucrare văzută, săvârșită de preoții Bisericii, prin care se împărtășește harul nevăzut.